În limbajul proiectanților și al constructorilor, noțiunea de punți termice este cunoscută și foarte des folosită. Este ușor de înțeles faptul că aceste punți termice nu sunt bune și că ele trebuie să fie remediate cumva, iar din acest motiv discutăm în cele ce urmează despre punțile termice, despre ce sunt acestea și cum ar trebui să procedăm în cazul lor.

Ce sunt punțile termice?

Punțile termice reprezintă zonele din interiorul unei structuri de construcții prin care se efectuează un schimb constant de temperatură cu exteriorul. Spre deosebire de cazul ferestrelor, acolo unde avem nevoie de un schimb de temperatură în sensul aerisirii, în cazul punților termice vorbim despre schimburi ineficiente și constante de temperatură, care conduc în timp la pierderi de căldură și costuri mari de întreținere a locuințelor.
 

 
Punțile termice sunt în general zonele de îmbinare a elementelor de construcții, precum plăcile peste nivel, zona ferestrelor, subsolurile și demisolurile sau îmbinările elementelor prefabricate. Deși punțile termice ar fi bine să nu existe, ele sunt dispuse constructiv deoarece nu avem cum să realizăm o locuință ca un monolit, adică dintr-o singură ”turnare”, ci lucrăm etapizat sau chiar bazându-ne pe îmbinarea corectă a elementelor de construcții.
Așadar, dacă aceste punți termice există, ele trebuie aflate, verificate și izolate, pentru a evita pierderile de căldură la nivelul lor.

Câtă căldură se pierde prin punțile termice?

Conform statisticilor realizate în ultimii ani, se constată că pierderile de căldură sunt adesea mari, de circa 20% din totalul unei clădiri. Raportat la costuri, acest lucru înseamnă că o clădire trebuie să suplinească orice consum cu 20 %, lucru care tradus în cifre ridică probleme.
Căldura care se pierde prin intermediul unor punți termice este un indicator important care ne arată că acea clădire nu este eficientă din punct de vedere energetic, adică face eforturi să suplimenteze cantitatea de căldură necesară asigurării unui microcliumat potrivit.
Auditul energetic este o verificare făcută la nivelul clădirii, realizată de către experți cu ajutorul unei aparaturi speciale, menite să măsoare consumurile și modul în care clădirea reușește să păstreze confortul dorit, fără a fi nevoie însă de consumuri suplimentare.
 

 
În zona punților termice se pot constata și fluctuații de temperatură la nivelul suprafețelor, care sunt mai reci și care în acest fel vor favoriza și apariția condensului în interiorul clădirii. Condensul va conduce la apariția mucegaiului și astfel un lung șir de probleme va pleca de la un singur aspect, pe care îl poți controla printr-un singur pas: izolarea.
Una dintre consecințele grave ale apariției mucegaiului este aceea că el favorizează apariția astmului bronșic, dar și a altor probleme respiratorii, pe care la o primă vedere le poți pune pe seama alergiilor.
În realitate însă, o casă neizolată sau izolată ineficient va favoriza apariția mucegaiului în zonele cu probleme, iar soluția nu este doar curățarea, așa cum se obișnuiește, ci tratarea efectivă a problemei, prin intermediul izolării termice.
Soluția propusă de noi este izolarea cu spumă poliuretanică cu structură cu celulă deschisă sau închisă, în funcție de elementele constructive, de poziționare, sau de cerințele de exploatare.

Cum izolăm corect punțile termice folosind spumă poliuretanică?

Punțile termice necesită o izolare foarte bună, dar pentru a face acest lucru este nevoie de identificarea corectă a acestora. Prin termografiere sau scanarea în infraroșu a construcției, se poate vedea care sunt zonele cu probleme, indiferent că acestea țin de structura de rezistență, de elemente de închidere, sau chiar de zone aferente instalațiilor.
 

 
Pentru realizarea izolației se pot folosi mai multe materiale, fiecare având proprietăți diferite. Așa cum este și firesc, fiecare dintre aceste materiale aduce ceva în plus, fie că vorbim despre caracteristici, fie că vorbim despre preț.
Izolarea punților termice se poate face fie cu vată minerală bazaltică sau cu vată de sticlă, fie folosind spuma poliuretanică. Deși poate părea ușor neconvențional să folosești spuma poliuretanică pentru izolare, rezultatele obținute prin termografie arată faptul că o clădire devine cu mult mai eficientă după izolarea cu spumă, chiar mai eficientă decât în ipoteza izolării cu materiale tradiționale. Acest lucru se datorează tocmai structurii compacte a spumei poliuretanice, care își păstrează proprietățile pentru multi timp, de-a lungul exploatării construcției.
Spuma poliuretanica prezintă avantajul aplicării facile și a dispunerii în straturi, care facilitează păstrarea unui nivel optim în ceea ce privește densitatea și capacitatea de retenție a căldurii.
 

 
În plus, spuma poliuretanică îți va oferi posibilitatea de a alege între structura cu celulă deschisă și cea cu celulă închisă, diferențele fiind raportate mai mult decât oricât la coeficientul de conductivitate termică. Spuma poliuretanică cu celulă închisă este de două ori mai eficientă decât spuma cu celulă deschisă, iar din acest motiv este potrivită cu precădere în cazul punților termice cu cerințe foarte mari, cum ar fi spre exemplu planșeele.
Fiecare din aceste punți termice are nevoie de o acoperire suficientă la nivel de izolare, dispunerea materialului stabilindu-se constructiv în funcție de cerințe, astfel încât gradul de eficiență energetică să fie atins fără pierderi inutile de material.

Care sunt principalele punți termice ale construcțiilor și cum le izolăm cu spumă poliuretanică?

Izolarea planșeelor

Una dintre problemele reale ale construcțiilor o reprezintă izolațiile peste planșeu. De cele mai multe ori acestea sunt uitate cu desăvârșire, lucru care conduce către pierderi mari de căldură la nivelul acestor elemente constructive. Din considerente de spațiu este destul de dificil să asamblezi un sistem de izolare care să nu necesite la rândul lui câțiva centimetri în plus. Chiar dacă acei centimetri aduc un plus din punct de vedere al izolării, de multe ori se preferă variante mai simple, dar la fel de eficiente, sau poate cu eficiență chiar mai ridicată, cum ar fi spre exemplu spuma poliuretanică.
 

 
Spuma poliuretanică poate fi aplicată cu ușurință în cazul planșeelor, mai ales datorită faptului că aplicarea se face simplu, fără rosturi și fără a necesita reparații ulterioare. Se recomandă pentru aceste punți termice izolarea prin folosirea a unui strat de minim 5 centimetri grosime, folosindu-se spumă poliuretanică cu celălă închisă, astfel încât să nu fie permis transferul de căldură.

Îmbinările pereților exteriori

În general elementele monolite din beton nu permit trecerea prea mare a căldurii, însă este indicată izolarea. În cazul zidăriei lucrurile nu mai stau deloc așa și nici în cazul elementelor prefabricate. Practic, orice element care nu este turnat ”dintr-o bucată” nu va prezenta garanția că pe acolo nu se strecoară căldura spre exterior.
Deși pare un lucru nesemnificativ, în sensul că nu se poate pierde o mare cantitate de căldură prin aceste zone, realitatea este cu totul alta, deoarece la o funcționare zilnică a unei centrale termice, spre exemplu, vom constata că aceasta va funcționa practic cu circa o săptămână în plus în ipoteza neizolării pereților.
 

 
În plus, problema cea mai acută când vine vorba despre (ne)izolarea colțurilor pereților o reprezintă de fapt apariția mucegaiului. Da, cu siguranță cu toții l-am văzut, știm cum apare și cât de repede se extinde, iar efectele nu sunt doar de ordin vizual, ci se răsfrâng și asupra sănătății noastre (mucegaiul este de fapt o ciupercă, destul de periculoasă, care se înmulțește prin spori și care poate afecta aparatul respirator).
Aceste zone necesită intervenție în scopul izolării, iar spuma poliuretanică este cea mai bună soluție, mai ales pentru faptul că poate acoperi chiar și cele mai înguste spații. Din nou, spuma poliuretanică cu celulă închisă este recomandată, cu o grosime de minim 3 cm, astfel încât zona să fie complet etanșată, fără a permite acestor punți termice să transfere căldura.

Poduri (neizolate)

Orice suprafață neîncălzită va avea un răspuns în ceea ce privește consumurile finale ale unei clădiri. Gândiți-vă la următorul exemplu: dacă v-ați încălzi în mod permanent casa, locuința, iar vecinul de alături nu, cu siguranță veți constata diferențele de temperatură care se resimt din cauza faptului că suprafețele reci vor avea tendința să răcească aerul din incintă.
 

 
Pe scurt, pentru a egaliza o temperatură a peretelui neîncălzit, consumurile vor fi foarte mari, iar dumneavoastră veți avea senzația că mereu este frig în casă și că totuși plătiți mult pentru energie. Aceste consumuri exagerate pot fi eliminate prin izolare, iar în cazul podurilor neîncălzite, soluția cea mai bună este izolarea cu spumă poliuretanică.

Soclul

Din categoria elementelor foarte importante de construcții care trebuie izolate, soclul deține o pondere foarte mare. Soclul prezintă dezavantajul de a se afla în contact direct cu solul, lucru care favorizează modificările de temperatură la nivelul interiorului.
 

 
Soclul trebuie să fie foarte bine izolat din punct de vedere termic, însă discuția se ramifică aici, deoarece acest tip de element de construcție trebuie să fie asigurat în același timp și cu ajutorul unei hidroizolații eficiente.

Tâmplărie exterioară

Zona tâmplăriei, reprezintă un gol în interiorul structurii, pe care trebuie să îl izolăm pentru ca pierderile să nu fie semnificative. Tâmplăria modernă ne oferă posibilitatea de a izola corect aceste punți termice, însă este foarte important ca nu doar încastrarea tâmplăriei să fie în sine o izolație, ci și zona glafurilor. Din acest motiv izolatia trebuie dispusă în mod corect în acest zone, având continuitate cu izolația pereților exteriori.
 

 
Toate aceste elemente de construcție trebuie să fie identificate și izolate, pentru a preveni schimburile de căldură cu exteriorul. Pe lângă aceste punți termice, suplimentar și în funcție de tipul construcțiilor, mai pot apărea și altele, despre care am discutat în acest material, în care am inclus și grosimile minime recomandate de material izolator, în speță spumă poliuretanică cu celulă deschisă sau spumă poliuretanică cu celulă închisă.

Cum identificăm punțile termice

Deși se cunosc foarte bine zonele prin care se poate pierde căldura, nu putem vedea cu ochiul liber unde trebuie să intervenim. Putem face o radiografie a clădirii, denumită termografie prin infraroșu, care ne poate arăta exact unde are nevoie clădirea de intervenții punctuale și unde este nevoie de o aplicare mai amplă a materialelor de izolare.
 

În plus, termografia ne arată nu doar acele punți termice de la nivelul structurii constructive ci și acele punți termice care țin de domeniu instalațiilor. Da, aproape involuntar poate, apar și probleme de izolare la nivelul instalațiilor pentru construcții. Chiar și prin aceste zone poate fi pierdută căldura, iar termografia evidențiază zonele în care putem interveni cu spumă poliuretanică pentru izolare, conform specificațiilor tehnice.

De ce să alegi spuma poliuretanică pentru izolarea punților termice?

Punțile termice nu sunt întotdeauan elemente cu liniaritate perfectă, ci se poate întâmpla uneori ca acestea să necesite chiar și umplerea unor denivelări sau goluri. Spuma poliuretanică, în amele variante, fie cu celulă închisă, fie cu celulă deschisă, oferă posibilitatea de a umple cavitățile cu ușurință, printr-o aplicare facilă și fără consumuri inutile de material.
Spre deosebire de alte materiale izolatoare, spuma poliuretanică se aplică mecanizat, cu mișcări relativ rapide, fără a împroșca materialul, generând astfel pierderi.
În plus, spuma poliuretanică cu celulă închisă nu expandează, spre deosebire de spuma poliuretanică cu celulă deschisă, drept pentru care nu va fi nevoie de tăierea materialului, așadar de operațiuni suplimentare de lucru.
 

 
Spuma poliuretanică nu necesită operatori specializați pentru aplicare, lucrările de izolare putând fi realizate chiar și în regie proprie, iar acest lucru scoate în evidență caracterul economic al izolării punților termice folosind spuma poliuretanică.
Eliminarea acestor punți termice este importantă din orice punct de vedere am privi situația. Fie că vorbim despre costurile reduse în ceea ce privește încălzirea, fie că vorbim despre propria sănătate, punctul de plecare este același. Este nevoie să izolăm corect punțile termice pentru ca acestea să închidă clădirea, să o anvelopeze și să nu mai permită aerului să circule, degajând căldura în exterior.

Concluzie

Izolarea punților termice poate fi privită ca pe o investiție, deoarece ea aduce beneficii reale proprietarilor de clădiri. O locuință izolată este o locuință sigură și eficientă din punct de vedere energetic, iar acest lucru se atenstă chiar și pe certificatul de eficiență energetică emis în urma unui audit, adică a unei verificări la nivelul clădirii.
Dacă și tu îți dorești o casă eficientă energetic, consumuri mai mici în ceea ce privește energia, atunci te invităm să afli detalii despre beneficiile izolării prin folosirea spumei poliuretanice și să stai de vorbă cu unul dintre specialiștii noști pentru a afla care este cea mai bună variantă de izolare pentru locuința ta.

nbsp;
Ți-a plăcut acest articol? Dacă da, poți citi și despre modul în care se face o termoizolație la o casă…