Atunci când construim, renovăm sau amenajăm, unul dintre aspectele principale de care trebuie să ne ocupăm este înțelegerea informațiilor despre materialele folosite. În lipsa unor cunoștințe tehnice temeinice și de asemenea fără a avea ajutorul unor profesioniști în domeniu, poate fi destul de greu să înțelegi caracteristicile tehnice ale produselor și astfel poți fi păcălit.
Ne-am propus ca în acest material să discutăm despre caracteristicile tehnice ale spumei poliuretanice, despre datele concrete ce însoțesc fișa tehnică, despre denumiri specifice conform nomenclaturii de specialitate, astfel încât înțelegerea să se facă mai ușor.

Caracteristici tehnice ale spumei poliuretanice

În fișa tehnică a spumei poliuretanice sunt menționate o serie de caracteristici ale acesteia care sunt strâns legate de determinări ale modului de comportare a produsului, în diferite circumstanțe.

Pentru o mai bună înțelegere a acestora, le discutăm separat, analizând și valorile definite ca valori de referință, plus valorile determinate.

Coeficientul de conductivitate termică(λ)

Conductivitatea termică(λ) reprezintă capacitatea unui material de a transmite căldura în ipoteza în care acesta este expus fluctuațiilor de temperatură. Coeficientul de conductivitate termică măsoară cantitatea de căldura care trece timp de 1 ora prin 1m de material, la o diferența de temperatura pe cele doua parți ale sale de 1 grad Celsius.

Astfel cu cât valoarea coeficientului de conductivitate termică este mai mică, cu atât materialul este un mai bun izolator.
Spuma poliuretanică cu celulă închisă are o valoare a conductivității termice de 0.020-0.021 W/mK(0.026-0.028W/mK la îmbătrânire), fiind cel mai bun izolator termic existent. Spuma poliuretanică cu celulă deschisă are o valoare de 0.035-0.038 W/mK.

Mai jos regăsiți coeficientul de conductivitate pentru diferite materiale, în ordinea eficienței:

• • Coeficient conductivitate spumă celulă închisă – 0.020-0.027 W/mK;
  • Coeficient conductivitate spumă celulă deschisă – 0.035-0.038 W/mK;
  • Coeficient conductivitate vata bazaltica – 0.033-0.04 W/mK. Aici trebuie sa menționăm că în general pe fișa tehnică a vatei bazaltice este trecut coeficientul de conductivitate efectivă(λef), măsurata la umiditate 0. Pentru a face un calcul cât mai corect ar trebui să folosim coeficientul de conductivitate de calcul(λc), care ia în considerare și umiditatea relativă din încăpere. λc pentru vată bazaltică este în general 0.042-0.045 W/mK;
  • Coeficient conductivitate polistiren – 0.035-0.040 W/mK;
  • Coeficient conductivitate celuloză – 0.039-0.040 W/mK . Din nou, trebuie să luăm în calcul valoarea coeficientului de conductivitate de calcul(λc), ce va fi mai mare decât cea trecută în fișa tehnică;
  • Coeficient conductivitate lână – Deși producătorii de lână declară valori ale coeficientului de conductivitate de 0.03W/mK, nu exista momentan fișă tehnică de la un laborator certificat, care să confirme această valoare. Din datele noastre lâna are un coeficient de conductivitate >0.040W/mK

Atunci când vorbim de o spumă cu celulă închisă, coeficientul de conductivitate este strâns legat de conținutul de celulă închisă(CCC), pe care l-am descris mai jos. O spumă bună va avea un conținut de celulă închisă de minim 90%, fiind încadrata în clasa CCC4. Doar în acest caz poate avea coeficientul de conductivitate 0.020-0.027W/mK.

Atunci când vi se oferă un preț mult mai mic decât media pieței pentru o spumă cu celulă închisă, cereți și o fisa tehnica spuma poliuretanica întrucât cel mai probabil vi se va aplica o spumă cu clasa CCC1-CCC2, ce poate avea un coeficient de conductivitate chiar și mai mare de 0.033W/mK. Vei plăti astfel cu 10-20% mai puțin și vei avea eficiență cu până la 50% mai mică.

Rezistența termică(R)

Rezistența termică poate fi tradusă ca fiind capacitatea unui material de a se opune schimbului de căldură. Rezistența termică este direct proporțională cu grosimea materialului și invers proporțională cu coeficientul de conductivitate. Formula de calcul pentru rezistenta termică este R = grosimea materialului/coeficientul de conductivitate. Astfel, cu cât grosimea izolației este mai mare, iar coeficientul de conductivitate este mai mic, rezistența termică va fi mai mare iar materialul va fi mai performant în izolarea suprafețelor.

O izolație bună va avea o rezistență termică R>m2K/W. Spre exemplu pentru un strat de 15cm celulă închisă, rezistenta termica R=7.14 m2K/W, respectiv R=6 m2K/W, la îmbătrânire.

Coeficientul de transfer termic(U)

Coeficientul de transfer termic reprezintă capacitatea unui material de a putea fi străbătut de un flux de căldură, din nou, în ipoteza unor fluctuații de temperatură. Cu alte cuvinte, coeficientul de conductivitate este invers proporțională cu rezistența termică. Astfel, formula de calcul este U=1/R și este măsurata în W/m2K.
Este de la sine înțeles faptul că acest coeficient trebuie să fie cât mai mic, pentru că în caz contrar, o valoare mare, va denota pierderea energiei prin structura materialului izolator.

În general un coeficient de transfer termic foarte este considerat atunci când U<0.25W/m2K. O izolație perfectă, care sa se încadreze în standardul nZEB va avea un coeficient de transfer termic U<=0.15W/m2k.

Ne poți apela oricând cu încredere pentru a te ajuta cu o dimensionare corectă la izolația cu spumă poliuretanică.

Coeficientul de permeabilitate la vapori(MIU)

Permeabilitatea la vapori a materialelor reprezintă caracteristica prin care un element / material permite trecerea vaporilor de apă prin acesta până la stabilirea unei stări de echilibru (saturații). În acest caz discutăm despre materiale poroase, capabile să absoarbă apa.

Raportat la această explicație poate fi definit și coeficientul de permeabilitate la vapori. Acesta este în strânsă legătură cu viteza de difuzie, adică rapiditatea cu care materialul permite difuzia vaporilor, în funcție de caracteristicile sale (densitate, grosime de strat etc.).
Astfel, coeficientul de permeabilitate reprezintă cantitatea de vapori de apă care pot trece printr-un material, raportându-ne la un cub cu latura de 1 m, într-o durată de o oră și o diferență de presiune a vaporilor pe două fețe opuse de 1 mm Hg.

Importanța acestui coeficient este deosebit de mare în contextul izolărilor termice ale clădirilor, deoarece substraturile puternic absorbante, cu un coeficient mare de permeabilitate la vapori pot determina apariția condensului. Izolarea termică cu spumă poliuretanică elimină acest inconvenient, deoarece structura densă a spumei funcționează în sine ca o barieră de vapori.
Spuma poliuretanică cu celulă închisă are o valoare MIU=41-100, iar spuma poliuretanică cu celulă deschisă MIU=2.

Astfel spuma poliuretanică cu celulă închisă acționează precum o bariera de vapori, având valoarea MIU foarte mare. Spuma poliuretanică cu celulă deschisă, precum și vata bazaltica, polistirenul și celuloza necesită montarea unei bariere de vapori, în special în cazul în care se montează într-un spațiu locuibil.

Clasa de reacție la foc

Felul în care reacționează un material la temperaturi ridicate și incendiu poate fi edificator atunci când este nevoie de o intervenție în acest sens. Astfel, unele materiale de izolare pot oferi minute prețioase pentru salvarea vieților omenești, iar din acest motiv este nevoie să fie identificată rezistența acestora la foc.

Trebuie să înțelegem faptul că standardele și normativele în ceea ce privește verificarea materialelor din punct de vedere al rezistenței la foc au încercat de-a lungul timpului să lucreze simultan, la nivel global, în vederea recunoașterii unilaterale a caracteristicilor materialelor, fără a exista diferențieri la nivel de informație. Cu toate acestea există diferențieri în determinări, pentru că de asemenea există standarde europene de recunoaștere a rezistenței la foc, dar și standardele britanice și germane.

Rezistența la foc, conform standardelor europene, face referire la durata de timp în care se produce aprinderea și arderea materialului.

Există șapte clase definite pentru încadrarea produselor după rezistența lor la foc, după cum urmează:

• Clasa A- produsele care care nu produc incendii, nu se aprind și nu întrețin arderea;
• Clasa A2- materiale care nu se pot aprinde în ipoteza arderii cu flacără în imediata vecinătate;
• Clasa B- materiale care se pot aprinde, dar care se sting, dacă nu există flacără care să întrețină arderea;
• Clasa C- materiale combustibile care pot întreține arderea în mod limitat;
• Clasa D- materiale care se aprind și care contribuie la propagarea incendiilor;
• Clasa E- produse combustibile care pot propaga focului;
• Clasa F- produse combustibile care ard și pot propaga incendiile.

Testele în laborator arată că spuma poliuretanică cu celulă închisă și spuma poliuretanică cu celulă deschisă au o rezistență la foc încadrată în Euroclasa E(B2/D0 standardul DIN) sau Euroclasa F, în cel mai nefericit caz. În timp ce o spumă poliuretanică încadrată în clasa E nu întreține arderea și nu produce picături incandescente, o spuma clasa F va arde puternic și va propaga arderea.

Rezistența la compresiune

Una dintre cele mai importante caracteristici de rezistență pe care trebuie să o aibă un material de construcții este rezistența la compresiune. În mod uzual, fiecare element structural trebuie să reacționeze potrivit și să aibă o rezistență bună la: întindere, întindere din încovoiere și compresiune. În vreme ce întinderea are loc strict ca urmare a unor solicitări punctuale și atipice, în cazul construcțiilor, rezistența la compresiune este o constantă.

Rezistența la compresiune este capacitatea unui material sau a unei structuri de a rezista la sarcini care tind să reducă dimensiunea. Cu cât rezistența la compresiune este mai mare cu atât materialul va rezista unor sarcini de apăsare mai mari.

Astfel, spuma poliuretanică are definită o valoare specifică pentru această încărcare, după cum urmează: spuma poliuretanică cu celulă închisă are o rezistență la compresiune de începând cu 150Kpa. Spuma poliuretanică cu celulă deschisă nu are o valoare determinată experimental, având o densitate foarte mică
De asemenea, dacă vorbim despre rezistența la tracțiune a spumei poliuretanice, aceasta se încadrează în jurul valorii de 300-500 Kpa.

Emisia de substanțe periculoase(VOG)

Spuma poliuretanică este unul dintre materialele de izolare ale cărui proprietăți nu se modifică în timp. Așa cum am discutat aici, spuma poliuretanică nu este nocivă după aplicarea și uscarea materialului, iar detaliile fac obiectul unor studii și determinări complexe.

Spuma poliuretanica este încadrată în clasa A+ pentru compuși organici volatili.

Conținutul de celulă închisă(CCC)

Deși mulți clienți cred ca toată spuma poliuretanică cu celulă închisă este la fel, conținutul de celulă închisă și implicit performanța spumei poate fi diferită. Conținutul de celulă închisă este trecut în fișa tehnică prin clasa CCC(Closed Cell Content) și este încadrat în 4 clase, de la CCC1 la CCC4 după cum urmează:

• CCC1 – <20% celulă închisă
• CCC2 – 20-80% celulă închisă
• CCC3 – 80-89% celulă închisă
• CCC4 – >90% celulă închisă

O spumă poliuretanică cu celulă închisă, de calitate, trebuie să fie încadrată în clasa CCC3 sau CCC4 de celulă închisă. Doar atunci poate avea performanțele cele mai ridicate.

Din păcate în România mulți aplicatori folosesc spumă poliuretanică încadrată în clasa CCC1 sau CCC2, pretinzând ca folosesc spumă cu celulă închisă, doar pentru ca are o duritate puțin mai mare. Însa realitatea este ca aceste materiale au coeficient de conductivitate în jurul valorii de 0.033W/mK, fiind apropiate de celula deschisă ca performanță. O spumă poliuretanică cu celulă închisă clasa CCC3-CCC4 va avea coeficientul de conductivitate 0.021-0.027W/mK, cu până la 50% mai bun.

De ce sunt importante valorile din fisa tehnica spuma poliuretanica?

Documentația tehnică ce însoțește un produs are o importanță foarte mare în procesul de punere în operă a materialului, dar și în ceea ce privește alegerea. Este nevoie să urmărești caracteristicile produselor, pentru a te asigura că acestea corespund cerințelor de izolare.

Spuma poliuretanică, din punct de vedere al unui material de izolare, trebuie să îți ofere răspunsuri complete cu privire la modul de comportare la compresiune, la umiditate și la diferențe de temperatură, dar și date clare cu privire la rezistențele termice și la coeficientul de permeabilitate la vapori au coeficientul de transfer termic. Capacitatea de a izola a spumei poliuretanice este în strânsă legătură cu aceste aspecte, iar fișa tehnică a produsului poate evidenția clar tot ceea ce trebuie să știi despre produsul ales.

De asemenea două tipuri de spuma poliuretanică pot fi asemănătoare ca aspect, însă diferența de performanță dintre ele poate fi majoră și implicit diferența de preț. Astfel îți recomandăm ca înainte să cauți cel mai mic preț pentru izolația cu spumă poliuretanică, sa ceri și o fișă tehnică.

SOLICITĂ O ESTIMARE DE COST

Fisa tehnica spuma poliuretanica și certificatul de conformitate reprezintă documente pe care oricine ar trebui să le înțeleagă. Sperăm ca ghidul nostru să vă fie de ajutor în înțelegerea caracteristicilor materialelor, iar în ipoteza în care mai aveți întrebări vă stăm la dispoziție cu detaliile necesare.