Eficiența energetică a clădirilor este foarte importantă, mai ales în contextul costurilor foarte mari aferente facturilor de energie. O casă eficientă din punct de vedere energetic este o casă care lucrează pentru a-ți oferi confortul dorit. Confortul înseamnă nu doar mobilă de calitate sau o temperatură potrivită în locuință, ci și costuri reduse la nivel de întreținere a acesteia.

Din acest motiv se impune izolarea locuințelor, în special a punților termice, adică a zonelor predispuse la schimburi de temperatură cu mediul exterior, acest lucru fiind resimțit în special iarna. Discutăm în cele ce urmează despre realizarea sistemelor de izolație planșeu folosind spuma poliuretanică cu celulă închisă sau spuma poliuretanică cu celulă deschisă, în funcție de cerințele proiectului și de sfatul specialiștilor.

Izolatie planseu – cand stim ca trebuie sa o realizam?

Casele noi construite beneficiază chiar din etapa de proiectare de un calcul ce scoate în evidență eficiența energetică a unei clădiri. Modelarea structurală prin programe de calcul automat calculează elementele locuinței direct în varianta izolării.

Practic, este deja știut pentru specialiștii în construcții faptul că locuințele au zone predispuse comunicării cu exteriorul. Acestea sunt planșeele, planșeul peste ultimul nivel în special (aici obligatoriu ar trebui dispusă o izolație planșeu), ferestrele și îmbinările elementelor de construcție prefabricate.

Pentru casele vechi discuția este cu atât mai actuală. Blocurile vechi au fost realizate în conformitate cu anumite standarde care au suferit modificări. Prea puține locuințe de acum circa 30 de ani, spre exemplu, au realizată o izolație planșeu sau o izolație la nivelul pereților.
Izolarea a căpătat sens, iar produsele specifice au apărut ca urmare a necesității eficientizării construcțiilor, astfel încât acestea să ofere un grad sporit de confort. Singura izolație comună pe care o întâlnim la blocurile vechi este izolația exterioară a teraselor de bloc, realizată din bitum topit, care de altfel nici nu mai este folosită din cauza rigidizării la temperaturi scăzute, a contragerii din aceleași motive și a fisurării sale. Acest fapt face ca acest tip de izolare să fie ineficientă în prezent.

Izolația planșeelor la nivelul clădirilor mai vechi devine așadar imperios necesară, iar acest lucru poate ieși în evidență cu ușurință la o simplă realizare a unui audit energetic. Acesta va evidenția faptul că o locuință este parțial eficientă termic, adică permite schimbul de căldură cu mediul exterior prin intermediul punților termice, ceea ce înseamnă că și consumurile vor fi mari, iar în consecință și costurile.

De ce spumă poliuretanică pentru izolație pardoseala?

Izolarea pardoselei este foarte importantă, deoarece o mare parte din căldură se pierde tocmai prin acest element structural. Prin folosirea materialelor de izolare tradiționale izolarea se face destul de anevoios și într-un timp destul de îndelungat.

Spuma poliuretanică rezolvă acest impediment și oferă variante specifice pentru izolație planșeu, în funcție de anumite criterii ce țin de ansamblul structural (material, grosime, etc.)

SOLICITĂ O ESTIMARE DE COST

Astfel, în cazul planșeelor de lemn se recomandă a fi folosită spumă poliuretanică cu celulă închisă în grosime de minim 5 cm sau spumă poliuretanică cu celulă deschisă cu grosime de 10 cm.

În cazul planșeelor din beton, vorbim despre folosirea unui strat de minim 5 cm de spumă poliuretanică cu celulă închisă, fără alternativa celulei deschise, deoarece se încearcă pe cât posibil menținerea în interior a căldurii, fără ca aceasta să treacă de izolația realizată.

Ce este celula închisă și celula deschisă?

Spuma poliuretanică pe care o comercializăm și pe care o recomandăm pentru izolarea planșeelor are două variante, deosebirea dintre ele fiind de fapt tipul de structură a celulelor.

Așa cum îi spune și numele, celula deschisă este o structură cu celule care nu sunt complet închise, în vreme ce la celula închisă vorbim despre o rețea densă, aproape compactă, cu celule perfect încapsulate. Am discutat despre aceste diferențe în acest material, iar în completare adăugăm că folosirea unui tip de celule sau al altuia ține de caracteristicile elementelor de construcție.

Ce tip de spumă este recomandată pentru izolație planșeu?

Fără a face neapărat un studiu de caz, putem observa cu ușurință deosebirile chiar și între spuma poliuretanică cu celulă deschisă și spuma poliuretanică cu celulă închisă. Practic, celula deschisă este oarecum permeabilă la un eventual schimb de temperatură cu exteriorul, în vreme ce în cazul celulei închise acest schimb nu există.
Spuma poliuretanică cu celulă închisă este un material care nu expandează și nu necesită tăiere, iar suprafața sa, după uscarea materialului rămâne densă, impermeabilă trecerii căldurii. Celula închisă este așadar cu mult mai potrivită izolării planșeelor, având un coeficient λ foarte scăzut, adică un coeficient de conductivitate termică deosebit de bun, ea putând fi aplicată în grosime chiar si de 5cm, cu performante bune.

În plus, pentru că discutăm de planșee, adică de elemente structurale rigide, dar care pot lucra diferit în cazul unor încărcări speciale (precum cele seismice) este un beneficiu în plus folosirea izolației cu celulă închisă. Acest tip de izolație planșeu este de asemenea rigidă și are rol în rigidizarea elementului constructiv, lucrând practic alături de acesta ca un monolit.

Foarte important în toată această discuție este factorul umiditate, deoarece planșeele nu sunt întotdeauna poziționate între etaje. Planșeul peste ultimul nivel, atunci când închiderea este de fapt o terasă de bloc, va avea nevoie de o rezistență sporită la umiditate și la influența apei. Izolația cu spumă poliuretanică cu celulă închisă reprezintă și o barieră eficientă împotriva apei, mai ales dacă lucrările sunt dublate și de o hidroizolare corectă la ultimul nivel.

Izolatie tavan – alegem spuma poliuretanica sau vata bazaltica?

În mod cert, fiecare material în parte își are beneficiile sale, iar alegerea se face după considerente personale. Totuși, din punct de vedere constructiv materialele se delimitează clar după foarte multe criterii, care pot face alegerea mai ușoară. Comparativ, spuma poliuretanică este un material ce poate fi folosit în orice context, fără condiționări de spațiu, dimensiuni sau rigiditate.
Spuma poliuretanică are o aplicare facilă, rapidă și eficientă, cu zero pierderi. Spuma poliuretanică se poate aplica cu aderență foarte bună pe majoritatea suprafețelor, ea umplând de fapt spațiul care îi este alocat, prin expandarea materialului. Acest lucru face ca izolația să aibă o densitate mare, lucru care va contribui în mod eficient la păstrarea unei temperaturi optime în orice areal.

Totuși, aplicarea spumei poliuretanice se poate face la majoritatea tipurilor de clădiri. Vorbim aici despre hale încălzite sau nu, despre mansarde, despre planșee de lemn sau beton, despre socluri sau chiar containere (transformate în locuințe sau spații cu alte destinații).
Vata minerală pe de altă parte este un material care oferă beneficii mari, însă limitate de elementele structurale pentru izolarea cărora sunt folosite. Vata minerală este o alternativă de izolare, cu rezultate bune din punct de vedere al coeficientului de conductivitate termică, însă necesită personal calificat pentru aplicare și montaj, iar costurile sunt asemanatoare cu cele ale spumei poliuretanice.

Vata minerală bazaltică este de fapt obținută dintr-o rocă minerală numită bazalt și este livrată sub formă de plăci. Vata bazaltică este mai rigidă decât vata de sticlă, iar acest lucru poate fi un inconvenient atunci când vine vorba despre lucrabilitate și manevrabilitate, mai ales în cazul folosirii în cadrul unor suprafețe restrânse ca dimensiuni. Din acest motiv vata minerală bazaltică este folosită cu precădere la realizarea izolării planșeelor sau a pereților și uneori a soclurilor.
Vata de sticlă este livrată sub formă de rulouri sau plăci, este mai manevrabilă, este ignifugă și reprezintă alternativa mai ieftină la vata bazaltică.
Spuma poliuretanică aduce în discuție avantajul punerii rapide în operă, uscarea rapidă, pregătirea eficientă a substratului, finalizarea cu rapiditate a lucrării, totul aproape independent de condițiile meteorologice.

Verificarea prin termografie a eficienței termice a clădirii

Termografia reprezintă analiza pe care o putem face unei clădiri, în infraroșu, care va evidenția punțile termice ale acesteia. Termografierea unei clădiri arată pierderile de căldură și zonele cu probleme, iar acest lucru nu include doar radiografierea clădirii ca ansamblu constructiv ci și în detaliu, la nivel de instalații.

Legătura dintre termografie și izolarea planșeului cu spumă poliuretanică este simplă. În urma analizării la infraroșu a unei construcții, se poate vedea faptul că planșeul este una dintre sursele principale de pierdere a căldurii. Din acest motiv izolarea devine o necesitate, iar acest lucru poate fi menționat și pe certificatul energetic, cel care poziționează o anumită locuință într-o clasă de eficiență energetică, în funcție de cât de bine poate eficientiza ea consumul resurselor.

Ce sunt punțile termice ale construcțiilor?

Am menționat anterior câteva punți termice sau zone prin care se poate efectua transferul de temperatură din interiorul unei locuințe spre exterior. Puntea termică nu realizează aerisirea unei locuințe, ci vorbim despre situația nedorită în care căldura, spre exemplu, este pierdută din interiorul unei incinte, locul acesteia fiind luat de aerul rece.
Dincolo de principiile logice ale mișcării maselor de aer, zonele suprafețelor vitrate, a planșeelor sau a rosturilor elementelor prefabricate sunt cele mai sensibile. Pierderile de căldură au loc mai rapid pe aici deoarece fiecare gol în structura unei construcții și fiecare îmbinare reprezintă o breșă prin care căldura se poate pierde cu ușurință. O construcție lucrează ca un monolit din punct de vedere al rezistențelor mecanice, datorită acestor îmbinări (armături la grinzi și etrieri la stâlpi), însă atunci când vine vorba despre eficiență energetică lucrurile nu stau deloc la fel.

Fiecare punte termică trebuie izolată, astfel încât pierderile de căldură să se micșoreze, iar temperatură să fie optimă în interiorul locuinței. Materialele de izolare ar trebui să fie alese în funcție de elementul structural care urmează a fi izolat. Din acest punct de vedere o izolație planșeu va necesita un material eficient, care să poată fi ușor de aplicat, cu efect rapid și costuri reduse.

Izolație planșeu și hidroizolație exterioară

Am discutat anterior despre faptul că o izolație cu spumă poliuretanică cu celulă închisă poate ține apa la distanță. Deși este un lucru benefic și un avantaj major pe care îl oferă acest material, este nevoie ca beneficiarii să aibă în vedere și realizarea unei hidroizolații la ultimul nivel, care să protejeze structura din exterior.
Dacă vorbim despre planșee din beton, ei bine acestea prezintă dezavantajul capilarității, adică al structurii poroase prin care apa se poate infiltra cu ușurință. Fiind un lichid, dacă discutăm despre ultimul nivel, apa va urma o distribuție gravitațională în structură, mișcarea sa în capilaritate fiind accentuată tocmai de acest aspect. La subsoluri și demisoluri, spre exemplu, apa urcă în capilaritate, infiltrându-se în structura de beton de jos în sus, în sens invers gravitațional, iar infiltrarea este favorizată de lipsa trotuarelor perimetrale și a hidroizolațiilor la nivel de soclu și fundații.

Revenind la terase și acoperișuri, dar și la spuma poliuretanică, aceasta va fi protejată dacă la ultimul nivel se aplică o hidroizolație lichidă, fie că vorbim despre membrane pe bază de bitum sau de membrane polimerice. Scopul final este ca suprafața să fie protejată împotriva apei acumulate din ploi, pentru ca aceasta să nu se infiltreze în structura de beton și să nu formeze la interior mucegai și igrasie.

Planșeele sunt elemente structurale cu o mare importanță pentru clădiri, iar ele nu au doar rol de separare a locuințelor în plan vertical. Planșeele fac parte din ansambluri structurale menite să ofere locuințe confortabile și sigure, iar în acest concură atât factori de ordin structural cât și energetic.
O izolație planșeu va ajuta planșeul să păstreze căldura în interior în lunile reci, de iarnă, iar folosirea spumei poliuretanice reflectă cel mai mic coeficient de conductivitate termică, lucru care înseamnă că oferă o protecție totală împotriva pierderilor de căldură. Comparativ cu alte materiale tradiționale, folosite pentru izolare, spuma poliuretanică, indiferent că vorbim despre structura cu celulă deschisă sau despre cea cu structură închisă, ocupă prima poziție, una binemeritată datorită caracteristicilor.

Este normal să îți dorești tot ceea ce este mai bun pentru casa ta, însă alegerea izolației pentru elementele structurale trebuie să fie făcută în deplină cunoștință de cauză, iar acest lucru înseamnă adesea și o documentare în ceea ce privește materialele disponibile pe piață.
Spuma poliuretanică oferă avantaje reale pentru izolarea elementelor de construcții, fie că vorbim despre izolație planșeu, despre izolație pereților sau despre izolarea aferentă acoperișurilor. De asemenea, izolația pe bază de spumă poliuretanică se pretează atât pentru lucrări metalice, cât și din lemn sau din beton.
Deși o izolație planșeu poate părea o investiție majoră, este indicat să ai în vedere beneficiile pe termen lung, mai ales dată fiind durata de viață a materialului. Investiția se va amortiza rapid, iar efectele se vor vedea încă de la început.
Dacă nu ești încă hotărât ce variantă de izolație planșeu să alegi, sau dacă ai nevoie de ajutor, îți stăm la dispoziție cu un consultant dedicat.

Ți-a plăcut acest articol? Dacă da, poți citi și despre modul în care se face o termoizolație la o casă…